desprenuci.ro,

Caju-ul este originar din Brazilia şi face parte din aceeaşi familie cu mango şi fisticul. În secolul 16, exploratorii portughezi au introdus această plantă în alte regiuni tropicale precum India şi unele tări africane, unde sunt cultivate şi astăzi, cei mai mari producători de caju din lume fiind India, Brazilia, Mozambic, Tanzania şi Nigeria

. Arborele de caju a fost considerat întotdeauna valoros datorită lemnului sau preţios, balsamului extras sau fructelor de caju. Este cultivat în 32 de ţări din toata lumea, producţia medie a fiecărui arbore fiind de 200-300 de nuci pe an. Miejii de caju în sine nu au câştigat popularitate decât la începutul secolului 20. Aceştia sunt de fapt seminţe ce cresc la baza fructului. Fructele de caju sunt asemănătoare perelor şi sunt considerate a fi o delicatesă în Brazilia şi zona Caraibelor.

În zonele unde se cultivă caju, fructele sunt utilizate pentru consum, putând fi procesate ca sucuri, dulceţuri sau în diferite tipuri de dulciuri. De asemenea, din sucul de caju se obţine, în urma unui proces de fermentare, o cunoscută băutură alcoolică locală. Datorită faptului că fructele de caju se alterează extrem de repede, acestea nu pot fi exportate în afară regiunilor unde sunt cultivate. Miejii de caju sunt consumaţi cel mai des ca şi gustare, prăjiţi şi săraţi, precum şi înveliţi în ciocolată.

Ei sunt folosiţi şi în diferite preparate culinare, în special în bucătăria tailandeză, chineză sau indiană, precum şi în compoziţia unor tipuri de brânză special concepută pentru vegetarieni. În Malaezia frunzele arborelui de caju sunt consumate crude, pe post de salată, sau într-un preparat tradiţional în amestec cu pastă de creveţi. În plus faţă de valoarea sa nutritivă ca aliment, caju-ul furnizează şi un ulei extrem de aromat utilizat în industria alimentară.

Uleiul din coajă de caju are la rândul său utilitate, fiind folosit în industria auto, precum şi ca agent anticoroziv, adeziv sau hidroizolator. Acelaşi ulei are şi aplicabilitate medicinală, fiind demonstrate proprietăţile sale antibacteriene. În unele părţi ale lumii, coajă arborelui este folosită pentru prepararea de ceaiuri antidiuretice, din pudră de seminţe se extrage un antivenin, iar uleiul este utilizat în tratarea afecţiunilor dermatologice.