desprenuci.ro,

Istoria alunelor de pădure dateaza încă din cele mai vechi timpuri, istoricii antici menţionându-le ca fiind un aliment frecvent în dieta românilor, când se credea că acestea provin din Damasc, Siria, unde creşteau în salbăticie. Cercetări arheologice efectuate în China au scos la iveală alune fosilizate datând cu 5.000 de ani în urmă.

Una dintre cele mai interesante descoperiri a fost făcută de curând în zona Scoţiei, unde s-au găsit dovezi ale procesării la scară mare a alunelor datând cu 9.000 ani în urmă. Astfel, tinând cont de resursele limitate ale zonei, cercetătorii au lansat ipoteza ca populaţia acestei zone avea o dieta în majoritate vegetariană, bazată în principal pe recoltarea alunului. De altfel, valoarea nutriţională şi beneficiile aduse de consumul de alune a fost demonstrat şi de către medicina modernă.

Un studiu efectuat în SUA arată că un consum zilnic de doar 45 de grame de alune ar reduce serios riscul unor boli cardiovasculare, datorită conţinutului scăzut de grăsimi saturate şi colesterol. Studiul a demonstrat că bărbaţii care au inclus în dieta alune de padure cel puţin de două ori pe săptămâna reduc riscul unui atac de cord cu 47% şi cel al unei boli cardiovasculare cu 30%. Alte studii realizate de cercetătorii italieni au pus în evidenţă rolul pe care consumul de alune îl deţine în prevenirea cancerului, datorită prezenţei unor compuşi chimici (taxani) ce facilitează acest lucru.

În decursul secolelor, alunul a avut şi o importantă semnificaţie mistică, în antichitate existând credinţa că acest arbust este un indicator divin ce semnala izvoarele cu apă potabilă, comori demult uitate sau zăcăminte de metale preţioase. În medicină antică, alunele au fost utilizate de asemenea pentru obţinerea de leacuri pentru diferite afecţiuni. Astăzi găsim alunul răspândit pe o vastă arie geografică, atât pe continentul european, cât şi cel asiatic, unde creşte în sălbăticie.

Climatul preferat este unul cu ierni blânde, veri răcoroase şi umezeală suficientă a solului, zonele cu cea mai mare răspândire fiind în jurul Mării Negre şi Mediterane. Varietatea europeană a arbustului este cea mai exploatată comercial, fiind cultivat în livezi unde se poate dezvolta până la 7 metri înalţime. Alunul face fructe după 3 ani de la plantare, producţia medie fiind de aproximativ 12 kg de alune pe an pentru fiecare arbore.

Fructele cresc în ciorchini de până la 12 bucăţi şi sunt iniţial verzi la culoare, transformându-se ulterior în maron închis în perioada de recoltare, la finalul lunii septembrie. Producţia mondială de alune de pădure este dominată de Europa şi Orientul Mijlociu, 80% fiind recoltate din arealul Mării Negre, în zona Turciei, în vreme ce alţi 15% se regăsesc în Sicilia.